Cuvântul latin funĕbris a venit în limba noastră ca înmormântare. Este un adjectiv care este folosit pentru a face referire la ceea ce este legat de morți.
O roșie este un vehicul a cărui funcție principală este de a transfera cadavre fără viață în cimitir. Este o mașină cu șasiu alungit în spatele căreia este așezat sicriul (cutia care conține cadavrul). Căldura are, de asemenea, capacitatea de a transporta aranjamentele florale, care sunt de obicei plasate lângă defunct ca un tribut. Alături de șofer, pe de altă parte, pot călători unul sau doi însoțitori.
De obicei, ursul poartă sicriul de la înmormântare (sau locul unde are loc ceremonia de adio) până la necropola unde va avea loc incinerația sau înmormântarea. Ocazional, grosul este urmat de alte vehicule care o escortează, formând o procesiune.
De fapt, o procesiune funerară este o procesiune care se desfășoară ca însoțire a decedatului. În timp ce sicriul se află în căldură, familia și cei dragi îl urmăresc în alte vehicule. Procesiunile funerare sunt deosebit de mari atunci când persoana decedată este o persoană publică.
Aranjamentul de flori folosit în acest tip de ceremonii se numește coroană funerară. Aceste oferte de formă circulară prezintă de obicei un afiș sau o inscripție cu numele onoratului.
Un marș funerar, între timp, este o compoziție muzicală care este creată pentru a însoți progresul de procesiunea funerară. Marșurile funerare pot suna și la înmormântare sau înmormântare.
Un monument funerar poate conține trupul decedatului, iar în acest caz este și mormânt sau mormânt; locația sa coincide de obicei cu locul în care a fost îngropat, dar aceasta nu este o condiție, deoarece este adesea construită într-un loc îndepărtat către care este transferat cadavrul sau o parte din acesta, în funcție de modul morții și din antichitatea sa.
Când un monument funerar are mai mult de un mormânt în interior, se vorbește despre el ca fiind un panteon, deși acest concept nu trebuie confundat cu cel al unui mormânt colectiv, care denotă un alt fel de înmormântare sau aparține unor contexte istorice și culturale diferite. Dacă cadavrul nu se află în monument, dar arată ca un mormânt, atunci se numește cenotaf. Dacă este doar o construcție care să-și amintească persoana, dar nu se referă la mormântul ei, cel mai potrivit nume este un monument memorial.
Pe lângă acest sens care leagă termenul de înmormântare cu defunctul, îl putem folosi și pentru a ne referi la un eveniment sumbru sau la unul care provoacă tristețe profundă. În acest caz, este un adjectiv care nu face parte de obicei din conversațiile informale tipice vorbirii de zi cu zi, dar este rezervat în principal textelor cu caracter literar sau jurnalistic. De exemplu, dacă spunem „avertismentul înmormântării”, putem exprima atât anunțarea unei decese, cât și oricine anticipează un eveniment teribil.