În latină este locul unde putem găsi originea etimologică a termenului dimensiune care ne ocupă acum. Mai exact, este rezultatul sumei a trei componente latine:
• Prefixul „ad”, care înseamnă „spre”.
• Cuvântul „cautus”, care este sinonim cu „atent”.
• Sufixul „-ción”, care este folosit pentru a indica „cauza și efectul”.
Adnotarea este un concept cu două utilizări principale: pe de o parte, se referă la comentariul sau apostila care completează un text sau face unele clarificări; pe de altă parte, este referința care indică un anumit nivel sau măsură într-un plan.
Dacă ne concentrăm pe primul sens, adnotările sunt de obicei incluse în marja scrierilor cu un anumit tip de apel care permite cititorului să știe că va găsi mai multe informații despre conținutul principal. Să presupunem că un eseu despre literatura americană îl menționează pe Edgar Allan Poe ca referință. O notă ar putea explica motivul acestei includeri și menționa motivele care au dus la alegerea acestui scriitor de a vorbi despre litere americane.
În scenariile operelor de teatru sau film, adnotările oferă informații de interes pentru actori și responsabili de înscenare. Astfel de adnotări pot menționa modul în care personajele ar trebui să se miște, care este atitudinea lor, ce intonație să aleagă pentru a pronunța libretul etc.
Dintre aceste tipuri de adnotări în texte, merită subliniate următoarele repere:
• Ele trebuie scrise fie cu majuscule, fie cu caractere italice, în cazul celor întreprinse în operele teatrale. În acest fel, ele pot fi diferențiate în mod clar de restul textului.
• În restul documentelor literare, acestea sunt realizate folosind atât italice citate, cât și elemente precum paranteze pătrate sau paranteze.
Adnotările sunt de asemenea folosite în viața de zi cu zi ca parte a limbajului oral. Un dialog cu dimensiuni poate fi următorul:
- Ieri Mabel, bătrâna obeză care locuiește alături, m-a vizitat.
- Știu cine este Mabel: afirmația privind starea ei fizică nu era necesară.
În ceea ce privește al doilea sens al noțiunii, dimensionarea este un fel de clarificare care se face în cadrul unui desen tehnic pentru a specifica care este măsura unei anumite proprietăți a unui anumit element. Este important ca dimensionarea să fie ușor de înțeles și să nu se amestece cu liniile planului sau diagramei.
În acest caz, trebuie să precizăm că dimensiunile pot fi grupate în două seturi: cele ale locației, care vin să determine relațiile stabilite între componentele care formează un obiect sau cele de dimensiune, care vin să înregistreze valori precum distanța, lățimea sau grosimea, printre alți factori.
Toate acestea fără a uita că există alte dimensiuni, cum ar fi lanțul, tabulat sau combinat.
Nu mai puțin important este faptul că dimensiunile care sunt realizate în acest tip de documente sau desene sunt alcătuite din elemente precum simboluri, linia de extensie, linia de dimensiuni, liniile de notă sau figura de dimensiune.