Primul pas pe care îl vom face pentru a descoperi semnificația termenului Iluminare despre care vom discuta acum este să cunoaștem originea etimologică. În acest caz, trebuie să subliniem că este un cuvânt care derivă din latină. Mai exact, este rezultatul sumei următoarelor componente lexicale ale limbii respective:
-Fixul „in-”, care înseamnă „interior”.
-Susimul „lux”, care este sinonim cu „ușor”.
-Sufixul „-men”, care este instrumental.
-Sufixul „-ismo”, care este folosit pentru a indica „doctrină”.
Dicționarul Academiei Regale Spaniole (RAE) definește iluminarea ca școală sau metoda iluminată. Este doctrina urmată de membrii unei mișcări religioase din secolul al XVI-lea sau de membrii unei secte din secolul al XVIII-lea.
În primul caz, adepții Iluminării au fost cunoscuți sub numele de alumbrados. Acești oameni au considerat că, prin rugăciune și predare către Dumnezeu, au ajuns la o stare de desăvârșire care le-a permis să rămână feriți de păcat, în ciuda faptului că nu au îndeplinit fapte bune sau au practicat sacramentele.
Acest tip de iluminare a apărut pe teritoriul spaniol și a fost considerat eretic. Luminații susțineau că nu au voință proprie, ci că Dumnezeu le-a călăuzit conduita: de aceea nu puteau păcătui. Fiind conduși direct de Dumnezeu, au respins dogmele religioase și Biserica.
Iluminarea poate fi legată și de societatea secretă care, în secolul al XVIII-lea, a promovat un sistem moral care a fost opus celui în vigoare la acea vreme. Acești iluminați au încercat să perfecționeze lumea.
Iluminarea, pe de altă parte, este adesea asociată cu Iluminismul: o mișcare care a căutat să impună predominarea rațiunii și a cunoașterii ca motor al progresului. A fost dezvoltat în secolul al XVIII-lea, cunoscut din acest motiv drept Epoca Iluminării.
Potrivit adepților Iluminismului, cunoașterea era instrumentul necesar pentru a construi societăți mai bune, în care tirania și ignoranța nu aveau loc.
Alte date de interes despre iluminare sau iluminare sunt următoarele:
-a început să se dezvolte în principal în Franța, Germania și Regatul Unit.
-A încercat să pună capăt obscurantismului și ideilor superstițioase și tiranice care domniseră în Evul Mediu.
-Influențat în special nu numai în societate în general, dar și în domenii specifice precum cultură, artă, știință sau filozofie.
-Între cauzele care au dus la apariția Iluminării sau a Iluminării, unele ies în evidență, cum ar fi slăbirea creștinismului, reformele protestante sau nașterea unei noi clase sociale: burghezia.
-Libertatea, egalitatea și fraternitatea au fost trei dintre pilonii iluminării, dar și motivul a fost valoarea supremă, că ființa umană a fost centrul existenței lor și nu Dumnezeu sau valoarea importantă a idealismului.
-Între principalele figuri care au reprezentat iluminismul menționat mai sus putem evidenția Rousseau, Voltaire, Hume, Montesquieu sau Locke, printre altele.
În fine, „Dialectica iluminismului” sau „Dialectica iluminismului” este o lucrare publicată în 1944 de Max Horkheimer și Theodor Adorno. În aceasta acești autori analizează fascismul și cultura de masă și reflectă rațiunea în raport cu sistemul social.