Primul lucru pe care îl vom face pentru a cunoaște semnificația termenului de asfixie este originea sa etimologică. Mai exact, trebuie spus că este un cuvânt care derivă din greacă, deoarece este rezultatul sumei a două elemente ale limbii respective:
-prefixul „a-”, care poate fi tradus prin „fără”.
-Susimul „sfigmos”, care este echivalent cu „puls”.
Este un concept care se referă la inconvenientul sau întreruperea respirației (procesul care constă în inhalarea aerului pentru a absorbi anumite substanțe și apoi a exhala acestuia).
Când o persoană se sufocă, plămânii ei nu mai primesc oxigenul de care are nevoie pentru a funcționa. Acest lucru se datorează de obicei unui blocaj în trahee sau în zona gâtului, ceea ce împiedică circulația aerului. Dacă sufocarea continuă timp de câteva minute, persoana moare.
Asfixia creează o serie de probleme înainte de a duce la moarte. Fenomenul poate provoca leziuni ireparabile creierului, pentru a numi o consecință gravă. Dacă se observă că un individ nu poate respira, este posibil să efectueze respirație asistată sau artificială pentru a minimiza sau întârzia deteriorarea, până când își poate recăpăta respirația naturală și poate depăși sufocarea.
Mai exact, primul ajutor care trebuie efectuat pentru a putea pune capăt asfixiei de care suferă o persoană sunt următoarele:
-Persoana care suferă trebuie să fie așezată cu fața în sus pe podea și cu capul înclinat spre in spate. Acest lucru va împiedica limba să ia o poziție care ajunge să facă obstrucția laringelui.
-Trebuie să fie certificat că nu are niciun obiect care să blocheze ceea ce sunt căile respiratorii.
-Următorul, trebuie să strângeți nasul cu degetele pentru, imediat după aceea, să respirați aplicând adânc gura pe victima. Deci, după aceea, trebuie să continuați să suflați până când pieptul este plin.
-Atunci trebuie să îndepărtați gura celui care suferă de sufocare și apoi să procedați din nou la același lucru. Mai exact, la un pacient adult, această acțiune va trebui repetată de aproximativ douăsprezece ori în minutul următor. Dacă este un copil mic, repetările ar trebui să se ridice la aproximativ douăzeci de ori.
Cauzele de sufocare includ înecul (aerul nu poate intra în corp, deoarece subiectul este sub apă), sufocarea (calea respiratorie este obstrucționată de un obiect) și strangularea (cineva exercită presiune peste trahee pentru a preveni trecerea aerului).
Trebuie remarcat faptul că sufocarea se mai numește și sentiment de înșelăciune sau copleșire și de inconvenientul care împiedică sau împiedică dezvoltarea a ceva. De exemplu: „Acest birou mă sufocă: este foarte mic și nu are aer condiționat” , „Deschiderea importurilor va provoca sufocarea multor producători locali” .