Pentru a cunoaște semnificația termenului care ne privește acum, primul lucru pe care îl vom face este să remediem originea etimologică a celor două cuvinte care îi dau forma:
-Agreementul derivă din latină, în mod specific din forma verbului „accordare” care poate fi tradus ca „de acord”.
-Bilaterală, pe de altă parte, provine și din latină și înseamnă „relativ pentru ambele părți”. Este rezultatul sumei mai multor componente diferențiate: prefixul „bi-”, care poate fi tradus ca „două”; „Latus”, care înseamnă „latură”; și sufixul „-al”, care este folosit pentru a indica apartenența.
Un acord este un pact, un pact, o alianță sau un acord pe care îl stabilesc două sau mai multe părți. Pe de altă parte, bilaterala este cea legată de două elemente sau laturi.
În acest fel, un acord bilateral este un angajament luat de două părți. Aceste acorduri generează obligații reciproce pentru ambii semnatari, care pot fi pedepsite în caz de nerespectare.
Este obișnuit ca acordurile bilaterale să fie stabilite între două țări să beneficieze reciproc de anumite beneficii financiare, fiscale, politice sau de altă natură. De exemplu: țara X stabilește un acord bilateral cu națiunea Y pentru a vinde automobile fără a plăti tarife. În schimb, națiunea Y obține același lucru pentru calculatoarele sale (computere). În acest fel, țara X vinde mașini și cumpără calculatoare din națiunea Y, fără să fie implicate tarife tarifare, ceea ce stimulează operațiunile comerciale între cele două.
Două state pot, de asemenea, să stabilească un acord bilateral, astfel încât cetățenii respectivi să poată intra pe teritoriul celuilalt fără a fi nevoie de viză. Astfel, aceste țări facilitează călătoriile între cele două, promovând turismul și afacerile.
În ambele exemple, acordurile sunt valabile numai pentru țările semnatare. Țara X care a vândut mașini fără tarife tarifare poate face acest lucru numai în aceste condiții cu națiunea cu care a semnat acordul bilateral. În ceea ce privește posibilitatea ca cetățenii unui stat să intre pe un alt teritoriu fără viză, acesta este specificat în ceea ce privește țara care a stabilit acordul și nu este valabil cu alte națiuni.
Pe lângă toate cele de mai sus, putem sublinia că există multe tipuri de acorduri bilaterale. Astfel, de exemplu, în funcție de subiectul cu care se ocupă, acestea pot fi economice, umanitare, politice, sociale, culturale…
Cu toate acestea, dacă criteriul luat în considerare este tipul obligațiilor stabilite în cele două țări, acestea pot fi împărțite în două grupuri: acorduri bilaterale sub forma unui contract de tratat sau cu care dobândesc aspectul Tratat de drept.
În același mod, nu trebuie ignorat faptul că, în mod regulat, atunci când vorbim despre acorduri bilaterale, multilaterale vin în minte. Acestea din urmă, așa cum indică numele lor, sunt cele caracterizate prin faptul că nu se dezvoltă între două țări, ci mai degrabă între mai multe, în special între trei sau mai multe.
De regulă generală, multilaterale au un caracter economic, iar obiectivul lor este să asigure reglementarea comerțului între țările semnatare.