Etimologia acuarelei ne conduce la acquarella, un cuvânt din limba italiană. O acuarelă este o pictură care este capturată pe carton sau hârtie, ale cărei culori sunt diluate în apă. Conceptul face posibilă, de asemenea, referire la culorile utilizate în acest tip de pictură și la acest tip de tehnică artistică în general.
Istoricii cred că acuarela a apărut cu un secol înainte de Hristos în China, când a început să se dezvolte hârtia. Arabii, în timpul secolului al XII-lea, au adus producția de hârtie din Asia în Europa și astfel, în timp, a fost instalată acuarela în Vechiul Continent. În acest fel, printre artiștii europeni, tehnica acuarelei a reușit fresca. Germanul Albrecht Dürer și italianul Raffaello Santi au fost unii dintre pionierii acuarelei din această regiune.
Vopselele în acuarelă sunt realizate cu diferiți pigmenți care sunt de obicei legați de guma arabică. Apa este o componentă foarte importantă în această tehnică, deoarece, în funcție de cantitatea folosită, se obțin culori mai mult sau mai puțin transparente. Tipul de hârtie afectează de asemenea rezultatul muncii. Artiștii aleg adesea hârtia în funcție de textură și tensiune, ținând cont de planul lor de lucru.
La rândul său, guma arabică este o substanță lipicioasă și amorfă pe care anumite plante o emană și care atunci când intră în contact cu aerul devine dificilă. Deși nu este solubil în alcool, este solubil în apă și este folosit ca îngroșător în industria farmaceutică și gastronomică. În cazul bucătăriei, este ideal pentru a da elasticitate anumitor feluri de mâncare și deserturi, cum ar fi mazipanul și fasole de jeleu, deși servește și pentru a da textura potrivită anumitor băuturi.
Acuarela se bazează pe spălările pe care artistul le aplică. Cu o cârpă, un burete sau o perie, este posibil să adăugați sau să eliminați apa, obținând o transparență mai mare sau mai mică. Uneori, se caută o mare transparență a vopselei, astfel încât hârtia să ofere luminozitate.
Sfaturi pentru a începe pictura cu acuarelă
Un sfat pe care profesorii le dau deseori elevilor este să nu se gândească atât de mult la rezultatele pe care doresc să le obțină, ci să se lase să se bucure de fiecare pas; în plus, nu ar trebui să ne prefacem niciodată să facem o capodoperă chiar din liliac. De aceea, este important să vă înarmați cu răbdare și învățați fața cu perseverență, știind dinainte că va fi nevoie de multe încercări pentru a obține un produs satisfăcător.
În ceea ce privește mediul, se recomandă utilizarea unei foi de hârtie cu o grosime considerabilă. Primul pas este să realizăm o schiță cu un creion, fără a apăsa prea mult, astfel încât să fie posibil să facem cât mai multe corecții dorim. Așa cum am menționat în paragraful anterior, nu trebuie să căutăm perfecțiunea sau să vizăm un grad ridicat de complexitate: puține elemente, simple și impresionante, reprezintă un bun punct de plecare.
După ce avem pregătit creionul, este timpul să pregătim și să aplicăm acuarela. În mod ideal, așezați o cantitate mică pe paletă, umeziți ușor peria și diluați vopseaua cu câteva picături de apă, până când atinge grosimea corespunzătoare pentru manipulare. Pe parcursul procesului, trebuie să lăsăm foaia să se usuce, pentru a putea lucra în mai multe straturi, printre altele.