Alfabet (sau alfabetul) este un grup de litere structurate sub o anumită ordine, în general acceptate în cadrul unei limbi. Este un set format din ortografii destinate să reprezinte limbajul. În limba spaniolă, acest grup este numit după primele trei litere care cuprind: A, B și C.
Sistemul adoptat pentru limba spaniolă este alfabetul roman, care oferă o structură de scriere care servește ca bază mondială, deoarece, cu anumite modificări, este utilizat în majoritatea limbilor vorbite în America, Uniunea Europeană, zona din Africa Subsahariană și insulele situate în Oceanul Pacific.
Potrivit experților lingvistici, primele litere alfabetice din Occident și-au găsit originea în alfabetul semitic de nord, apărut în urmă cu mai bine de 3.500 de ani. În ciuda numelui care îl identificau, alfabetul roman a fost folosit de etrusci din litere grecești. La început avea doar 21 de scrisori, care de-a lungul timpului au fost extinse pentru a satisface cele 26 pe care le cunoaștem astăzi. De asemenea, trebuie spus că derivarea alfabetului roman convențional care include variații grafice precum Ñ este cunoscută sub numele de alfabet latin.
Alfabetul este esențial pentru scris?
De-a lungul istoriei au existat multe alfabete care la rândul lor au dus la altele; astăzi, există multe și foarte variate, deși unele au multe asemănări între ele.
În Grecia Antică, mai precis în 900 î.Hr., a fost adoptat alfabetul semit, folosit de fenicieni, iar lista lor de 22 de semne a fost extinsă, în parte pentru a reprezenta vocalele. Trei sute de ani mai târziu, când alfabetul său era deja consolidat (răspândindu-se în mare parte a Mediteranei), el a fost adoptat de poporul roman, care la rândul său a contopit-o cu latina pentru a crea o variantă mai completă. Cu marile cuceriri făcute în această perioadă, au reușit să facă ca alfabetul lor să devină unul de bază al tuturor limbilor vest-europene.
Arabul este un alt dintre alfabetele care coboară de la aceeași origine ca cele menționate mai sus; Se crede că a apărut din secolul al patrulea al erei noastre și că nu a suferit multe schimbări. În prezent este folosit de toate țările aparținând lumii islamice, anumite țări din Asia, Africa și sudul Europei. Sunt multe lucruri asemănătoare cu alfabetul ebraic, întrucât prin faptul că îi lipsesc aproape complet vocalele (cu excepția a trei lungi, restul sunt reprezentate cu mărci diacritice).
În ceea ce privește scrierea chineză, s-ar putea spune că este unic, deoarece nu constă într-un sistem fonetic sau alfabetic, ci se bazează pe ideograme (reprezentare grafică a ideilor sau obiectelor); cu alte cuvinte, le lipsește un alfabet și au în schimb un număr mare de simboluri care le permit să își reprezinte scrisul într-un mod absolut diferit. În acest moment putem clarifica faptul că alfabetul nu este strict necesar pentru dezvoltarea scrisului. Este doar unul dintre modurile mai convenționale; nici cel mai bogat, nici cel mai important.
Alte tipuri de scriere în care alfabetul nu este folosit pentru a exprima o idee sunt:
* Scrierea Morse (identificată și cu numele codului Morse), care constă într-o alternativă bazată pe reprezentarea numerelor și literelor cu ajutorul unor semnale care sunt emise în mod intermitent. În principiu, a fost utilizat în liniile telegrafice prin intermediul cablurilor și ulterior a fost extins la comunicațiile radio;
* Braille un sistem de citire și scriere tactilă care a fost dezvoltat special în beneficiul persoanelor nevăzute sau cu deficiențe de vedere.