Premiul este un concept care este folosit în domeniul dreptului pentru a denumi rezoluția emisă de un arbitru sau un compozitor prietenos, care permite soluționarea unui conflict între două sau mai multe părți.
Decizia arbitrului poate fi comparată cu sentința pronunțată de un judecător, deși competența acestuia din urmă este stabilită prin lege, iar competența arbitrului este în autonomia testamentului. Aceasta înseamnă că decizia arbitrului trebuie să fie acceptată de părți pentru soluționarea litigiului.
În general, părțile aflate în conflict semnează un acord înainte de a merge la medierea arbitrului prin care sunt de acord să accepte și să respecte hotărârea care este propusă ca soluție a conflictului.
Prin urmare, acordarea nu trebuie să se bazeze pe lege. Părțile pot conveni în prealabil că arbitrajul se concentrează pe criterii de echitate, dincolo de cele legale. Cu toate acestea, executarea unei hotărâri de arbitraj necesită un judecător să dispună medierea.
Unele dintre principalele sale caracteristici sunt următoarele:
* este obligatoriu și obligatoriu;
* cine își asumă rolul de arbitru are deplin exercițiu de jurisdicție, chiar dacă acest lucru este valabil doar temporar (puterea lui începe atunci când își acceptă poziția și se încheie odată ce își exprimă decizia finală în acordarea în sine);
* hotărârea nu poate conține decât probleme legate direct de litigiul care va fi tratat de arbitru, o limită similară cu cea care trebuie respectată în instanță, în fața unui judecător.
În ceea ce privește ultimul aspect, este important să rețineți că dacă anumite puncte sunt contestate sau soluționate în vreun fel care nu sunt în cadrul controversei care dă naștere arbitrajului, atunci acesta trebuie neapărat anulat.
Existența acordărilor și arbitrajelor datează din antichitate, deoarece acestea sunt mecanisme de rezoluție care funcționează independent de sistemele judiciare și sociale. Premiul a făcut întotdeauna posibilă soluționarea conflictelor în afara instanței, cu diferite scopuri și garanții.
Este posibil să se facă distincția între diferitele tipuri de premii, inclusiv premii de drept, a premiilor de capitaluri proprii, în totalul premii, de premii parțiale și premii finale, de exemplu.
Totală a premiului este unul care reușește să rezolve toate punctele care au dat naștere litigiului, în timp ce atribuirea parțială apare atunci când numai una sau unele dintre punctele cererii primesc o soluție. Hotărârea finală (sau fermă) este cea în care se regăsesc toate punctele juridice controversate care au fost înaintate tribunalului arbitral, precum și orice decizie pe care a determinat-o definitiv asupra problemelor procedurale sau substanțelor sau ale competenței sale și care s-a calificat ca premiu.
Un premiu consensual are ca scop ridicarea unei tranzacții care implică două părți la o atribuire; cu alte cuvinte, încearcă să îi acorde un titlu executiv. Atunci când una dintre părți refuză să participe la proces și tribunalul arbitral nu are de ales decât să își facă treaba fără prezența lor, ei vorbesc despre o hotărâre in absentia.