Dadaismul este o mișcare literară și artistică, care a apărut în timpul primului război mondial, ca formă de protest împotriva canoanelor estetice dominante. Termenul își are originea în dadaismul francez.
Istoricii artei îl numesc pe Tristan Tzara drept primul promotor al acestei mișcări care a făcut haz de manifestările artistice și care a căutat să distrugă convențiile ordinului stabilit.
Cu toate acestea, mișcarea culturală ca atare se crede, de către mulți alți istorici și artiști, că a fost creată corespunzător de scriitorul german Hugo Ball. Anul 1916 și Cabaret Voltaire din Elveția sunt astfel considerate momentul și locul în care a avut loc nașterea acelui, ceea ce ar revoluționa lumea artei în general.
Dadaismul a depășit avangarda artistică și a fost o critică a valorilor în vigoare în timpul Primului Război Mondial și în anii următori.
Această afirmație revoluționară face ca dadaismul să fie adesea cunoscut sub numele de anti-artă. Membrii acesteia au apelat, de exemplu, la materiale neobișnuite pentru realizarea de opere artistice.
Libertatea absolută, imediata, contradicția și spontaneitatea dadaismului au căutat să răstoarne legile logicii, gândirii imobile, conceptelor abstracte, universalului și eternității principiilor. Dadaiștii au propus haosul asupra ordinii și au cerut ruperea granițelor dintre artă și viață.
Mulți au fost autorii care au făcut parte din dadaism și care și-au lăsat amprenta profundă asupra lui și asupra artei în general. Acesta ar fi cazul lui Marcel Duchamp, un artist francez cunoscut pentru lucrări la fel de unice precum „La Fuente” (un urinar) sau americanul Man Ray, care are printre cele mai emblematice lucrări ale sale „Arhitectura oaselor tale”.
Pictorul german Kurt Schwitters este un alt dintre membrii relevanți ai dadaismului, o tendință în cadrul căreia s-a remarcat pentru realizarea de colaje unde materialul principal pe care l-a folosit și care a devenit protagonist a fost folosit hârtia. Cu toate acestea, am putea evidenția și Hans Richter sau Richard Hülsenbeck.
Deși originile numelui mișcării nu sunt clare, se crede că Tzara a ales această nominalizare din cauza primei babă a unui copil („dada”). Mișcarea a căutat să creeze o nouă formă de artă începând de la zero, la fel cum un copil își începe drumul prin viață.
Totuși, pentru alți autori și pe baza celor comentate diferite figuri ilustre ale dadaismului menționat, cum ar fi poetul franco-german Jean Arp, numele acestei mișcări culturale a fost obținut de Tristan Tzara dintr-un dicționar. Și se spune că, căutând numele care l-a definit, acesta a deschis un dicționar și a căutat cel mai absurd cuvânt. În acest caz, l-a găsit și l-a folosit. Ne referim la cuvântul francez dada, care poate fi tradus ca cal de lemn.
Influența dadaismului înseamnă că, astăzi, există încă dezbateri despre ce este arta și ce creații ar trebui considerate ca fiind artistice. Lipsa unor reguli și convenții fixe promulgate de dadaiști se aplică în continuare multor artiști.