Procesul și rezultatul reformei este cunoscut sub numele de reformă. Reforma, la rândul ei, constă în remodelarea sau schimbarea a ceva.
Pe de altă parte, adjectivul de muncă se referă la ceea ce este legat de muncă (activitate care se desfășoară în schimbul unui tip de remunerare sau remunerare).
Cu aceste definiții, putem dezvolta ideea reformei muncii. Este o inițiativă care modifică legislația care reglementează relațiile de muncă cu scopul de a le oferi o mai mare flexibilitate.
Scopul reformei muncii este promovarea creării de locuri de muncă. În acest scop, sunt modificate legile în favoarea angajatorilor, care trebuie să-și asume mai puține riscuri sau costuri pentru angajarea și concedierea angajaților. Față de această realitate, este de așteptat ca aceștia să ia inițiativa de a crea poziții pe care, într-un alt context, nu le-ar crea.
Pentru lucrători, reformele de muncă implică adesea o reducere a drepturilor și garanțiilor lor. Cu toate acestea, potrivit anumitor economiști, aceste schimbări au ca rezultat, în final, un dinamism mai mare pe piața muncii și, prin urmare, o oportunitate mai mare de angajare pentru angajați.
Reforma muncii poate include o reducere a compensațiilor, poate da mai multe argumente pentru companii pentru a justifica concedieri și eliberarea angajatorilor de anumite contribuții la securitatea socială.
De obicei, o reformă a muncii este dezbătută între diferite sectoare: guvern, angajatori și sindicate. În cele din urmă, modificările aduse legilor trebuie votate de puterea legislativă și sancționate de puterea executivă.
Una dintre reformele de muncă efectuate mai recent a fost cea pe care guvernul PP a decis să o realizeze în Spania în 2012, modificând astfel atacul cu doi ani mai devreme. Concret, sub președinția lui Mariano Rajoy, au fost făcute o serie de noi baze și principii, precum:
- Demiterea din motive economice fără a fi nevoie de pierderi.
-Reducerea concedierii neloiale a plecat de la 45 de zile de plata indemnizației pe an lucrat la 33 de zile și maxim 24 de plăți lunare.
-S-a stabilit că companiile pot stabili un contract de formare și stagii pentru tineri cu vârsta de până la 30 de ani.
-A inclus dreptul la 20 de ore de pregătire anuală care trebuie plătită de companie.
-S-a luat limitarea compensării managerilor banci.
-Lănțuirea contractelor temporare fără limită a fost interzisă.
-S-a stabilit că prelungirea maximă a contractelor colective expirate va fi de doi ani.
-Regularea telelucrării a fost întreprinsă.
-Determinat să ofere prezență și o valoare importantă agențiilor pentru ocuparea forței de muncă atunci când se angajează plasarea lucrătorilor în serviciile publice de angajare.
Aceste și alte modificări au fost și sunt criticate de multe sectoare ale societății. Și se consideră că ceea ce au făcut a fost să faciliteze și să reducă costul concedierii sau să permită companiilor să întreprindă așa-numitele ERE (dosare de reglementare pentru ocuparea forței de muncă) fără a avea autorizație de muncă, printre altele.