Sensul prezentismului variază în funcție de context și regiune geografică. În Argentina, termenul este utilizat la locul de muncă pentru a numi premiul primit de lucrătorul care nu are absențe nejustificate și, prin urmare, este prezent în fiecare zi la locul de muncă.
Prezentismul, în acest sens, se traduce într-o recompensă economică pentru cei care, de-a lungul lunii, nu și-au ratat meseria fără cauză. Pe de altă parte, muncitorul care a absentat de la muncă cu o anumită ocazie pierde prezentismul și, prin urmare, nu primește banii în cauză.
De exemplu: „Compania a anunțat că va înlătura prezenteismul angajaților care aderă la grevă” , „O să plâng șeful resurselor umane: am fost plătit prost pentru prezentism” , „Ca o muncă neagră, nu am premiu pentru prezentism ” .
În alte țări, pe de altă parte, prezenteismul este o problemă de sănătate legată de muncă. În aceste cazuri, prezentismul apare atunci când un lucrător, de teamă să nu-și piardă locul de muncă, merge la locul său de muncă chiar și atunci când este bolnav sau nu poate funcționa normal. Acest lucru provoacă o pierdere a productivității pentru compania în cauză.
S-a dezbătut mult despre prezentismul muncii, iar cei care îl critică consideră că acesta este rezultatul condițiilor profesionale teribile care există pe piața actuală. Astfel, teama de a fi șomer îi face pe lucrători să meargă la locul de muncă chiar și atunci când nu se află în cele mai bune condiții de sănătate.
În cadrul filozofiei, prezentismul este curentul care afirmă că trecutul și viitorul nu fac parte din realitate, deoarece singurul lucru care există este prezentul. Conform acestei doctrine, atât trecutul, cât și viitorul sunt doar construcții logice dezvoltate de ființa umană.
Mulți sunt cei care apără și pledează pentru prezentismul. Astfel, de exemplu, putem spune că budiștii sunt pe deplin de acord cu aceasta, așa cum arată anumite documente ale acestei religii în care ideea că doar momentul prezent este real și fizic, în timp ce trecutul și viitorul este ireal.
Pe baza acestei idei, putem spune că prezentismul menține o relație strânsă cu o expresie sau maximă care a rămas din latină: „Carpe Diem”, care vine să însemne „Trăiește în clipa asta”. În acest caz, acest consiliu nu are un proces filosofic atât de complicat în spatele său, dar determină că ceea ce este cu adevărat important, ceea ce există și ceea ce putem schimba sau îmbunătăți este prezent.
Această maximă a devenit o emblemă datorită, de exemplu, celebrului film „Clubul poeților morți” (1989), regizat de Peter Weir și care îl are în rol pe regretatul Robin Williams. Acest lucru dă viață unui profesor care vine să învețe într-un centru încă susținut de regulile antice, care intenționează ca tinerii săi studenți să își găsească drumul și să facă acest lucru dându-le vieții schimbările de care au nevoie.