Un fulger, cunoscut și sub numele de trăsnet, este un dispozitiv folosit ca mecanism de siguranță pentru a proteja clădirile și bărcile de consecințele electricității de nori. Aceste dispozitive sunt alcătuite din tije de fier care se termină într-un punct și sunt legate de pământ și unele de altele prin conductoare metalice.
Fulgerile sunt responsabile de atragerea fulgerului. Astfel, datorită proiectării lor, reușesc să efectueze descărcarea electrică către sol, prevenind deteriorarea oamenilor și a clădirilor.
Invenția barei de trăsnet este atribuită savantului american Benjamin Franklin. El a fost cel care a postulat că furtunile constituie un fenomen electric și, în acest cadru, a conceput aceste elemente care atrag descărcarea să o conducă la sol.
Structura unui trăsnet este alcătuită din trei părți: electrodul care captează descărcarea, făcând pământ și șoferul care transportă curentul de la electrod la sol. În general, elementul care captează descărcarea este denumit în mod special drept trăsnet.
Includerea fulgerului în clădiri este foarte importantă datorită potențialului distructiv al fulgerului. Șocul poate electrocuta o ființă umană, determinându-l să intre în stop cardiorespirator, de exemplu. De asemenea, poate afecta o clădire și poate provoca incendii.
Când un fulger este instalat în partea de sus a unei clădiri, acest obiect captează descărcarea electrică și o canalizează către un sistem de împământare. Acolo descărcarea fulgerului sfârșește disipându-se fără a provoca pagube.