Noțiunea de stimul își găsește rădăcinile în cuvântul latin stimul , unul dintre ale cărui sensuri curioase este ghimpul. Acest cuvânt descrie factorul chimic, fizic sau mecanic care reușește să genereze o reacție funcțională într-un organism. Termenul permite, de asemenea, menționarea entuziasmului de a dezvolta o anumită acțiune sau de lucru și își dă numele tijei cu un vârf de fier pe care gătarii îl folosesc pentru a conduce sau a păzi boii.
În general, se poate spune că un stimul este ceva care are impact sau influență asupra unui sistem. În cazul ființelor vii, stimulul este ceea ce provoacă un răspuns sau o reacție din partea corpului.
Noțiunea de stimul este legată de verbul a stimula, ceea ce înseamnă a provoca realizarea a ceva sau a începe o activitate, o muncă, o operație sau o funcție. De exemplu, un stimul economic constituie o motivație suplimentară pentru cei care lucrează; un stimul sonor, cum ar fi tragerea unei arme de foc, poate semnala începutul unei competiții.
Psihologia vorbește despre stimuli condiționați și necondiționati, asociați cu două tipuri de răspunsuri, de asemenea condiționate și necondiționate. Numeroase studii efectuate de fiziologul și psihologul rus Ivan Petrovich Pavlov, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, explică în detaliu aceste concepte cu ajutorul voluntarilor canini. Pe scurt, înțelegem stimulul necondiționat ca fiind unul care generează la subiect un răspuns înnăscut, numit în general reflex. Pe de altă parte, un stimul condițional așteaptă un rezultat specific, pe care organismul nu ar ști să-l dea înainte de a primi instrucțiunile corespunzătoare.
Aceste studii sunt aplicate comunicării între oameni și stabilesc că, dacă nu există stimul, nu va exista niciun răspuns. Modelul liniar rezultat al comunicării umane, dezvoltat de Harold D. Laswell, propune o formulă care leagă cinci întrebări pentru a analiza interacțiunea în limbaj: Cine / spune ce / prin care canal / cui / cu ce efect? Dat fiind faptul că limbile necesită învățare extinsă și dificilă și că diferențele de interpretare duc la nenumărate probleme sociale și culturale, este de înțeles că aceste investigații sunt atât de importante pentru viața în societate.
La nivelul statisticilor, modelul stimul-răspuns urmărește scopul de a stabili o funcție matematică care să reflecte legătura dintre stimul și valoarea scontată în răspuns. Cu alte cuvinte, încearcă să găsească stimulii necesari pentru a obține fiecare tip de rezultat, permițând astfel repetarea unui anumit răspuns de fiecare dată când se dorește.