Auto- sine este evaluarea, în general pozitivă, de sine. Pentru psihologie, este opinia emoțională pe care indivizii o au despre sine și care depășește raționalizarea și logica în cauzele sale.
Cu alte cuvinte, respectul de sine este un sentiment care valorizează setul nostru de trăsături trupești, mentale și spirituale care alcătuiesc personalitatea. Acest sentiment se poate schimba în timp: de la vârsta de cinci sau șase ani, un copil începe să formeze conceptul modului în care este văzut de alți oameni.
Menținerea unei bune stime de sine este esențială în orice psihoterapie, deoarece este de obicei un simptom recurent în diferite probleme de comportament. Prin urmare, există psihologi care definesc respectul de sine ca fiind funcția organismului care permite autoprotecția și dezvoltarea personală, întrucât slăbiciunile în respectul de sine afectează sănătatea, relațiile sociale și productivitatea.
Conceptul de stimă de sine este foarte important în domeniul psihopedagogiei. Această disciplină consideră stima de sine ca fiind cauza atitudinilor constructive la indivizi și nu consecința acesteia. Aceasta înseamnă că, dacă un student are o stimă de sine bună, atunci poate obține rezultate academice bune.
Stima de sine este, de asemenea, de obicei o valoare analizată din ajutorul de sine, cu mii de cărți care învață cum să o protejeze și să o încurajezi. Cu toate acestea, există sectoare de psihologie care cred că auto-ajutorarea poate fi dăunătoare pentru individ, deoarece promovează un profil narcisist care afectează relațiile sociale.