Noțiunea de gândire se referă la capacitatea și efectul gândirii: dezvoltarea ideilor, tragerea concluziilor. Între timp subiectiv este cel legat de subiect și modul de a simți și gândi al individului.
Conceptul de gândire subiectivă, în acest cadru, se referă la cel care este legat de percepția unei persoane. Ea apare din experiențele ale subiectului, spre deosebire de gândirea obiectivă, mai mult asociat cu o logică abstractă.
După unii filozofi și psihologi, gândirea obiectivă sau logică uneori nu se adaptează complexității realității. Când gândirea obiectivă nu este practică datorită rigidității sale, apare gândirea subiectivă, legată de experiențele individuale.
Gândirea subiectivă depinde, pe scurt, de experiențele și circumstanțele individuale. Este o judecată generată din propriile sentimente și perspective: același fapt poate produce multiple interpretări; adică diferite gânduri subiective.
Deși este corect să afirmăm că gândirea subiectivă este limitată, deoarece depinde de lumea interioară a subiectului, putem spune, de asemenea, că capacitatea subiectivă a unei societăți este potențial infinită, lucru care nu se întâmplă cu obiectivitatea. Gândirea obiectivă are ca punct de referință obiectul însuși și ignoră modul de a simți sau gândi al subiectului; în teorie, prin ea toate ființele umane pot ajunge la aceeași concluzie cu privire la un subiect dat.
În acest moment, natura sa finită poate fi apreciată: nu contează câți observatori sunt interesați de un obiect, deoarece gândirea obiectivă va oferi întotdeauna același rezultat. În schimb, gândirea subiectivă oferă o serie de posibilități proporționale cu numărul de observatori, deoarece într-un caz extrem, fiecare dintre ei ar avea o viziune diferită de restul.
Una dintre particularitățile subiectivității este că un punct de vedere dat nu poate fi întotdeauna verificat de mai mult de o persoană; de fapt, în multe cazuri, doar subiectul îl evidențiază cine găsește un sens rațional în el. Luând ca exemplu o situație de zi cu zi, ne putem gândi la două comentarii cu privire la un cântăreț: unul obiectiv indică faptul că „extensia lui vocală este de două octave și o treime minoră”; unul subiectiv propune că „el este cel mai bun vocalist din lume”.
În acest caz, gândirea obiectivă pare mai utilă în judecarea situației. Totuși, întrucât gândirea subiectivă nu se limitează doar la logică, de multe ori deschide ușile către descoperirile revoluționare de către cei care îndrăznesc să depășească limitele prestabilite.
Este important să rețineți că gândirea, subiectivitatea și obiectivitatea, printre multe alte expresii, au fost analizate de secole de filozofie, psihologie, sociologie și alte științe. Mulți intelectuali au dedicat cărți și conferințe acestui tip de întrebare, care se caracterizează prin a avea mai multe margini.
De aceea, definirea gândirii subiective în câteva rânduri este o sarcină dificilă și al cărei succes va fi întotdeauna relativ, datorită numărului mare de aprecieri și viziuni existente. Pentru o înțelegere completă a conceptului, este mai bine să cercetați și să studiați diverși autori pentru a obține perspective diferite asupra acestui subiect.