Cuvântul drept vine de la termenul latin directum , care înseamnă „ceea ce este în conformitate cu regula”. Legea este inspirată de postulatele justiției și constituie ordinea normativă și instituțională care reglementează comportamentul uman în societate. La baza legii stau relațiile sociale, care îi determină conținutul și caracterul. Cu alte cuvinte, legea este un set de reguli care permit soluționarea conflictelor în cadrul unei societăți.
Cele formale, care sunt definite ca toate acele acțiuni întreprinse de diferite entități (persoane fizice, de stat, organisme…) pentru a proceda la crearea ceea ce este legea. În cadrul acestei categorii regăsim, la rândul său, jurisprudență, tratate internaționale, obiceiuri…
Legea efectivă sau pozitivă este formată din legile, regulamentele, reglementările și rezoluțiile create de stat pentru păstrarea ordinii sociale. Acestea sunt reguli a căror conformitate este obligatorie pentru toți cetățenii.
Dreptul subiectiv, pe de altă parte, este facultatea corespunzătoare a unui subiect de a efectua sau nu o anumită conduită. Este vorba despre puterea pe care omul o are, în conformitate cu o normă legală, de a-și desfășura propria activitate împotriva altuia.
Legea este considerată a avea mai multe caracteristici. Una dintre ele este bilateralitatea (o persoană în afară de persoana afectată este împuternicită să ceară respectarea unei reguli), ceea ce îi conferă calitatea unui imperativ atributiv dreptului. Este imperativ, deoarece impune o datorie de conduită (cum ar fi plata impozitelor) și atributivă pentru cele menționate anterior cu privire la puterea de a cere respectarea imperativului.
Alte caracteristici ale dreptului sunt heteronomia acestuia (este autarhică; indiferent cât de mult subiectul nu este de acord cu conținutul normei, el trebuie să o respecte), alteritatea (normele legale se referă întotdeauna la relația unui subiect cu ceilalți) și coercitivitatea (permite utilizarea legitimă a forței de stat atunci când un cetățean nu respectă cerințele sale).
Pe lângă toate cele de mai sus, trebuie stabilit că legea este clasificată în mod regulat în trei ramuri majore:
Drept social. Sub această denumire sunt incluse toate acele norme legale care au obiectivul clar de a asigura cetățenilor să trăiască într-o societate în coexistență. Adică, acestea sunt normele care modelează sistemul juridic și care sunt în favoarea societății respective, ceea ce înseamnă că în cadrul acestei clasificări există dreptul sindical sau dreptul muncii.
Dreptul privat este cel care determină raporturile juridice dintre persoanele juridice fără a acționa ca autoritate de stat. Un exemplu în acest sens este Dreptul civil.
Lege publica. Reglează relațiile dintre organele puterii publice și persoanele fizice sau entitățile private. Exemple: Drept procedural, Drept penal…