Adunare, originară din cuvântul francez assemblée , este o instituție care este creată din convocarea unui anumit număr de persoane care se întâlnesc pentru a dezbate anumite probleme și a lua o decizie cu privire la acestea.
Constituent, pe de altă parte, este un termen care este folosit pentru a denumi persoana sau obiectul (fizic sau simbolic) care creează, compune sau determină ceva. Prin urmare, există diferite tipuri de componente.
Adunarea constitutivă este cunoscută ca instituția care este concepută special pentru crearea sau modificarea unei Constituții. Trebuie menționat că Constituția, cunoscută și sub numele de Magna Carta, reunește cele mai importante norme ale unui stat.
Adunarea constituentă, ai cărei membri sunt pur și simplu cunoscuți ca membri constitutivi, are puterea și facultatea de a dicta sau modifica aceste norme care vor guverna funcționarea sistemului politic și social al unui teritoriu. Constituanții sunt aleși de popor, deci o adunare constituentă este un organ al democrației.
Se spune adesea că prima adunare constituentă a fost cea care a avut loc în Franța în 1789, când a început Revoluția. Această Adunare Națională Constituantă a intrat în istorie nu numai pentru instituirea Constituției franceze, ci și pentru eliminarea regimului feudal și pentru aprobarea Declarației Drepturilor Omului și a Cetățeanului.
Cu toate acestea, nu trebuie uitat că ansamblul menționat a fost caracterizat de o altă serie importantă de date interesante care au marcat o etapă importantă în istorie:
* a dat naștere la Constituția civilă a clerului, care a înlocuit Concordatul din 1516 și a dus la reorganizarea bisericii Franței într-un mod profund. Rezultatul a fost că preoții au devenit funcționari publici de tip ecleziastic;* Adunarea era alcătuită din aproximativ 1.117 de reprezentanți din cele trei state existente: 604 din a treia moșie, 295 din cler și 278 din nobilime;
* Mulți au fost figurile importante din acea perioadă care au luat parte la această „instituție”. Mai exact, printre aceștia am putea evidenția pe Honoré Gabriel Riquetti (contele de Mirabeau), marchizul de La Fayette, Maximilien Robespierre, Jean-Joseph Mounier și Jacques Antoine Marie de Cazalès;
* Una dintre cele mai importante zile din viața acestei Adunări Naționale Constituante a fost noaptea de 4 august 1789. Și în acea seară, feudalismul a fost pus la capăt la propunerea, curios, a doi nobili: Louis-Marie de Noailles și Armand Desiré de Vignerot du Plessis;
* Călătoria Tuileriei, Versailles sau Palatul Arhiepiscopului din Paris au fost cele trei enclave care au servit ca scenariu pentru dezvoltarea sesiunilor acestei entități importante din Istoria Franței și a lumii;
* 30 septembrie 1791 a fost ziua în care Adunarea a fost definitiv dizolvată.
Printre adunările constitutive care au avut loc în ultimii ani se numără Adunarea Națională Constituantă a Venezuelei (realizată în 1999) și Adunarea Națională Constituantă a Ecuadorului (2007).
Este posibil să se facă distincția între două tipuri de ansambluri constitutive:
* nu este instituționalizat: este conceput spontan, fără reglementări prealabile. Unul dintre cele mai clare exemple se găsește în provinciile din Peru de Sus, care au avut originea Republicii Boliviene în 1825;
* Instituționalizată: Constituția însăși reglementează și are în vedere acest tip de adunări, care, în general, este o organizație care s-a născut cu scopul de a realiza reforme în textele sale. Este de natură pluralistă, electivă, reprezentativă, temporară și democratică. Acest tip de ansamblu constituent este format pentru a realiza o modificare particulară și se dizolvă la finalizarea scopului său.